Social Media Summit

Maine are loc cea de-a 4 editie a Social Media Summit, organizat de Revista Biz. Gasiti detalii complete despre eveniment (program, despre speakeri etc) pe pagina dedicata evenimentului http://www.revistabiz.ro/smsbucuresti2015/?page_id=3348

Eu o sa fiu prezenta si o sa revin cu impresii dupa eveniment.

Re-definiţii

Dănuţ: Poti să îmi dai măr, banană, portocală şi pepene  pe o farfurie?
Eu: Vrei salată de fructe?
El: Nuuu, vreau să le tai şi să le pui pe o farfurie
Eu: OK. Dar asta se numeşte salată de fructe
El: Biiinee, salată de fructe. Dar fără salată (verde n.r.)!! 
Eu: Sigur, doar cu fructe
El: Dacă e fără salată, putem să-i spunem pepene de fructe?

Şi-a luat toate măsurile să se asigure că niciun fir de salată nu a călcat nici măcar cu numele în gustarea lui. Pe care când i-am adus-o a exclamat fericit: "ieeei, pepene de fructe!!" Deci se pare că îi putem spune şi aşa :))

Danut si surprizele

Dănuţ a înţeles conceptul de surpriză şi îi place foarte tare să facem surprize. Dar mai avem un pic de lucru cu implementarea lor.

De exemplu: Cu câteva zile înainte de Crăciun, m-am dus cu el la librărie să îi luăm un cadou lui tati. Ca să nu stricăm surpriza, am stabilit cu Dănuţ că, dacă întreabă tati unde am fost, îi vom spune că am fost doar la Mega Image, ca să nu se prindă că am fost să îi luăm cadou. Vine seara, vine tati de la serviciu şi copilul spune repede: "bună tati, să ştii că am fost doar la Mega Image!". L-a dus însă capul să ascundă cărţile pe care şi le-a luat el, ca să nu le vadă tati şi să îşi dea seama unde am fost.

Sau: Era ziua mamei. Mama era la noi, în sufragerie. Îl chemăm în taină pe Dănuţ să îi ducă el prajitura cu lumânări luată pe post de tort. De cum intră în bucătărie şi vede prăjitura, Dănuţ exclamă: wooow, tooort! Noi îi facem repede semn să tacă şi el se prinde că e o surpriză pentru Buni, aşa că adaugă: "ah, scuze Buni, de fapt nu avem nimic aici".

Cum citeşte Dănuţ

Cu Dănuţ în taxi. Îmi spune că pe aparat scrie 1.40. Urmează un dialog între el şi taximetrist:
- Aaaaa, tu ştii să citeşti?
- Da.
- Ia citeşte-mi şi mie ce scrie aici.

Şi îi dă o foaie. Danut o ia şi se uită la ea mult timp, iar taximetristul zice

- Ce faci, nu îmi citeşti?
- Eu ştiu să citesc doar în gând!

Ajutorul

Am luat de la Lidl un set de puzzle-uri cu Mickey Mouse. 2 puzzle-uri cu 20 de piese şi unul cu 100 de piese mici. Pe alea de 20 de piese le face singur fără probleme, dar ieri mi-a zis că vrea să îl facem pe ăla de 100 de piese. Eu nu prea avem chef, aşa că i-am spus că ăla e prea greu de făcut. "Nu e nimic dacă e greu, te ajut şi eu", mi-a răspuns el. Cine ar putea să refuze aşa ajutor? Şi până la urmă a fost chiar frumos să îl facem împreună. La început era derutat de mulţimea de piese, dar după ce am început să conturez cât de cât imaginea, a luat avânt şi a făcut o mare parte din puzzle singur, spre marea mea uimire :)

Şi eu, despre maidanezi

Ştirea despre băieţelul de 4 ani ucis de câini m-a marcat. Nu doar pentru că am şi eu un băieţel de 4 ani. Nu doar pentru că s-a întamplat în oraşul meu. Nu doar pentru că am fost şi eu muşcată de câini, ca mulţi alţi bucureşteni. Ci pentru că de câte ori citesc o ştire despre asta, îmi vin în minte imagini cu acel copil care a avut parte de o moarte cumplită. Îmi vin în minte imagini cu el sfâşiat de câini şi plâng. Plâng şi mi se face greaţă şi îmi vine să urlu, să lovesc, să trântesc de neputinţă. Mă gândesc la părinţii lui Ionuţ, care au probabil aceleaşi imagini în faţa ochilor, doar că în cazul lor, este vorba chiar de copilul LOR. Copilaşul lor sănătos, pe care l-au crescut timp de 4 ani şi care a avut parte de o moarte atât de violentă. Mă gândesc la fratele lui de 6 ani, care a avut şansa să scape, dar care este suficient de mare să ţină minte toată viaţa această întâmplare sinistră. Şi mă întreb la nesfârşit cum e posibil să se întâmple aşa ceva, şi iar mă simt neputincioasă, şi iar îmi vine să plâng şi să urlu.

Societatea românească a făcut ce ştie ea mai bine: s-a dezbinat. S-a împărţit ca întotdeauna în iubitori de animale şi brute care vor eutanasierea bietelor animale care nu au nicio vină. Ştiţi ceva? Aşa e: nu au nicio vină. Dar nici eu nu am şi cu siguranţă nici Ionuţ nu avea. Nu am aruncat niciodată câini în stradă, nu le-am ţinut lumânarea când se înmulţeau nestingheriţi, nu am zis că îi sterilizez, nici că le ofer un adăpost. Cer aşa de mult dacă vreau să merg pe stradă fără să mă tem pentru mine şi mai ales pentru copil? Dacă vreau să dorm noaptea cu geamul deschis fără să le suport lătratul? Dacă vreau ca locul de joacă să nu mai fie plin de rahaţii lor?

Da, susţin eutanasierea. Nu pentru că urăsc câinii. Ci pentru că nu mai cred în alte soluţii. Pentru că şi dacă aş crede în sterilizare, vreau ca această problemă să se rezolve acum, nu peste 10 ani când vor muri toţi de bătrâneţe. Să nu mai fim ipocriţi. Câţi din cei care se tăvălesc azi de grija câinilor sunt vegetarieni? De ce e ok să mâncăm porci, dar nu e ok să ne apărăm de nişte animale sălbătice, care umblă în haite? OK, ştiu, e o chestie culturală. Am fost crescuţi cu ideea că sunt nişte animale drăguţe şi loiale, cel mai bun prieten al omului. Dar e timpul să încetăm confuzia: câinii aştia care cresc pe străzi şi ne atacă NU sunt câinii care ne aduc papucii când venim acasă. Nu sunt nici Lassie, nici Beethoven, nici alt căţel drăguţ din filmele de la Hollywood. Nu sunt nişte căţei mici şi creţi care se rostogolesc cu copiii noştri prin iarbă. Sunt nişte animale periculoase, care reprezintă o ameninţare reală. Facem ceva în privinţa lor? Vă rog!

Stâlceli haioase

-Mă încalci?
-Poftim?!
-Mă încalci?
-Adică să te încalţ?
-Nuuu, adică să îmi faci hainele să fie călcate

-----------------------------------------


În taxi. GPS-ul zice "În 30 de metri viraţi la dreapta". Dănuţ mirat "Hei, de ce să fim piraţi la dreapta?!"

----------------------------------------

Tot în taxi. Un taxi oarecare. Dănuţ e supărat că nu mergem cu domnul Cornet. Domnul Cornel e taximetristul lui preferat.


-----------------------------------------

Repetam cifrele. Îl întreb de o cifră, zice că nu o ştie, eu îi zic că dacă se gândeşte bine sigur o ştie. "Da, dar m-am înzăpăcit" (probabil pe sistemul m-am înzăpezit)

---------------------------------------

-Mami, uite un marţian!! Întorc entuziasmată capul să văd ciudăţenia. Dar era doar un dalmaţian.