miercuri, 26 august 2009

Displazia de sold la bebelusi

Ieri am fost cu Danut sa ii facem ecografie de sold pentru a putea depista precoce o eventuala displazie de sold. Slava Domnului, totul e perfect, nu are asa ceva.

In caz ca va intrebati, nu, nu prezenta simptome care sa ne dea ceva de banuit, dar pediatra noastra recomanda tuturor copiilor pana in trei luni sa faca o astfel de ecografie, intrucat este o precedura medicala nedureroasa si total inofensiva pentru sanatatea copiilor (spre deosebire de radiografie, de exemplu). La noi se cerea cu atat mai mult o astfel de ecografie cu cat Danut s-a nascut in prezentatie pelviana (nu s-a intors cu capul in jos), iar acesta este un factor favorizant. Din borsura pe care am primit-o de la Euroclinic (sper sa nu se supere pe mine daca voi reproduce aici partial continutul acestei brosuri), am mai aflat ca factori favorizanti mai sunt:
- sexul copilului (feminin)
- multiparitatea (femeile cu mai multi copii)
- predispozitia genetica (frecventa de 10 ori mai mare la copiii din parinti cu displazie de sold
- oligohidramnios (lichidul amniotic in cantitate redusa)
- !!! culturile care mai sustin infasarea copilului, fortand soldurile in abductie !!!

Evident, prezenta unui sau mai multor factori nu inseamna neaparat ca exista o displazie de sold la copil, asa cum nici absenta lor nu inseamna ca nu se poate ca un copil sa aiba displazie.
Mie ultimul factor (cel cu infasatul) mi s-a parut deosebit de important, pentru ca daca ceilalti factori sunt externi si nu avem cum sa ii controlam, infasatul este o chestie de alegere. Asa ca, data viitoare cand bunica va spune ca si voi ati stati infasati si ca daca nu infesi copilul o sa fie cracanat, va invit sa o combateti cu urmatoarele argumente: infasatul poate provoca displazia de sold si rahitismul este cel vinovat pentru “cracanarea” copiilor (nu lipsa infasatului), motiv pentru care tuturor copiilor li se administreaza Vitamina D (Vigantol) in primul an de viata. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt impotriva acelui infasat care se pare ca linisteste copilul (la Danut nu functioneaza oricum, nu suporta nici sa il invelesc in prosop dupa baita si da din picioare pana e iar “liber”). Dar una e sa il infasori intr-o paturica moale, si alta e sa il infasori in finetul ala inelastic si sa il legi strans. Da, stiu ca noi asa am crescut si nu am patit nimic… oare?! Sau poate mult mai multi copii decat ne imaginam noi au avut displazie de sold, dar in vremurile alea proaste nu se vorbea despre astfel de lucruri si nu existau stirile de la ora 5:00 unde acum poti sa afli (desi nu inteleg de ce ai vrea) despre toti copiii de pe Pamant care au probleme de sanatate, sunt abuzati etc. Da, probabil procentul copiilor care fac displazie din cauza infasatului este minuscul. Dar cred ca ar fi bine sa ne dezobisnuim sa credem ca noua nu ni se poate intampla nimic. Oare nu asa credeau si acele mame care si-au infasat copiii si care acum ii tin in gips sau, mai rau, au copii care fac operatii peste operatii pentru a repara ce a fost stricat?

Sincer, am obosit sa mi se spuna la fiecare lucru pe care il fac preventiv pentru sanatatea copilului meu ca sunt exagerata si ca pe vremea noastra nu exista asa ceva si uite-ne ce frumos am crescut. Am suportat aceste sfaturi si in timpul sarcinii, cand eram mustrata pentru fiecare analiza si ecografie (o sa povestesc intr-un alt articol despre investigatiile recomandate in timpul sarcinii), si trec prin asta si acum. Cand o sa intelegem ca e mult mai usor sa previi decat sa tratezi, si ca daca e ceva de tratat, cu cat e descoperit mai repede cu atat se trateaza mai repede, mai usor si mai putin costisitor?!Asadar, mergeti cu copilul la ecografie de sold pentru a va asigura ca nu are nimic, sau duceti-l macar la un control de specialitate. Un doctor bun isi da de obicei (nu intotdeauna) seama si cu ochiul liber daca are ceva copilul . Cautati pe Google despre displazia de sold, pentru a afla mai multe despre simptome, tratament, si importanta descoperirii cat mai timpurie a acestei afectiuni.