Trompeta

Ca orice copil, Danut are zile si zile. Zile in care e foarte intelegator si zile in care e foarte capos. Zile in care zboara pe usa cand aude ca mergem la gradi si zile in care negociem indelung imbracatul. Zile cand merge sa se joace cu alti copilasi fara sa se uite in urma dupa mine si zile cand sta lipit de piciorul meu si incearca sa ma convinga sa plecam acasa (ca azi). Per total insa, pe masura ce creste sunt tot mai mandra de cat de frumos reusim sa ne intelegem. Nu stiu in ce masura e meritul felului in care il educam sau daca e de la fondul genetic bun sau o combinatie de amandoua, dar de cele mai multe ori, imi place ce vad in el.

Evit sa il iau la cumparaturi pentru ca ma misc mult mai repede fara el si pentru ca imi imaginez ca e o activitate destul de plictisitoare pentru un copil agitat ca el. Trebuia insa sa ii cumpar ceva de incaltat si deja e la varsta la care nu mai merge sa cumpar fara sa probeze, asa ca pentru prima oara vineri am plecat doar noi doi la cumparaturi (adica fara tati). Ca sa fac experienta mai interesanta, am intrat si intr-un magazin de jucarii sa ii cumpar o masina cu usi care se deschid, cum isi dorea demult. I-am aratat mai mult modele si desi la inceput a vrut sa ia mai multe, i-am explicat ca nu putem lua decat o masinuta, asa ca sa o aleaga pe cea care ii place cel mai mult. Si ne plimbam printre rafturile magazinului si puneam la loc masinutele pe masura ce gasea alta si alta care ii placea mai mult. In cele din urma am gasit modelul castigator, insa cand sa iesim, a vazut o trompeta. Si mi-a zis "Mami, pune la loc masina, eu vreau o trompeta". Mi s-a parut incredibil ca la 2 ani si 8 luni a inteles ca trebuie sa isi aleaga o singura jucarie (desi eu i-am spus ca isi poate alege o singura masinuta, nu o singura jucarie) si ca renunta la masina pe care si-a ales-o in favoarea unei jucarii pe care si-o doreste mai mult. L-am felicitat ca este intelegator si am negociat cu el sa cumparam o trompeta mai ieftina decat cea pe care mi-a aratat-o, ca sa luam si masinuta. A fost de acord.

Si intr-adevar, se joaca mult mai mult cu trompeta decat cu masina. La ora la care eu scriu aceste randuri, el doarme, cu trompeta in brate :)

Doctorii, prietenii nostri

Tocmai am depasit primul episod de boala de iarna asta. A debutat saptamana trecuta intr-o seara cu febra, apoi au venit si mucisorii grosi si galbeni si au urmat scaunele moi. Primul instinct a fost sa nu ma duc la doctor. La urma urmei, nu era ceva ce nu mai vazusem si stiam ce am de facut: antitermic pentru febra, probiotic si hidrasec pentru scaunele moi, ser fiziologic si aspirat (eventual si picaturi) pentru nasuc. Am ales totusi sa ma duc, si bine am facut, pentru ca asa a depistat doamna doctor o otita in stadiu incipient si i-am putut da copilului tratamentul adecvat. Astazi, cand am fost la control si ni s-a confirmat ca totul e bine acum, m-am felicitat pentru decizia inspirata de a merge la doctor la timp si m-am intrebat inca o data de ce o fi asa de la moda sa injuri medicii si medicina.

De curand blogosfera s-a inflamat pentru ca cei de la Maternitatea Regina Maria au reactionat cu ... prudenta cand s-au trezit la usa cu o lauza care tocmai nascuse acasa un copil. Eu inca nu inteleg de ce ar alege cineva sa nasca acasa, desi argumentele le-am auzit. Apoi, o prietena care e oftalmolog imi spune ca ea le prescrie copiilor picaturi, iar mamele aleg sa ii trateze punandu-le in ochi lapte matern. Huh?! O cunostinta imi zice ca ea nu merge cu copilul la doctor decat daca face timp de 3 zile temperatura apropiata de 40 de grade, pentru ca doctorii ...(am uitat care era argumentul, dar ceva de rau la adresa doctorilor). Despre miscarea antivaccinare nici nu mai vreau sa pomenesc, pentru ca atat am auzit despre ea, ca pana si in sufletul meu a ajuns sa incolteasca un strop de teama.

Eu pot sa inteleg scarba provocata de faptul ca unii medici nu stiu meserie. Ca fac afaceri cu firmele producatoare de medicamente si prescriu tratamentul in functie de asta. Sau ca asteapta spaga. Dar solutia nu e sa boicotam sistemul medical in detrimentul sanatatii noastre si a copiilor nostri. Solutia e sa ii cautam pe acei doctori care au ales sa faca aceasta meserie cu responsabilitate si pasiune, din dorinta de a avea grija de oameni. Acesti oameni exista, trebuie doar sa alegem sa ii cautam, in loc sa improscam cu noroi in toata aceasta categorie profesionala.

As vrea doar sa spun atat: Suntem rasfatati! In timp ce noi decidem ca e zen sa nastem acasa printre lumanari parfumate, intr-un alt colt al lumii sunt femei care mor la nastere pentru ca nu au parte de ingrijirea medicala de care au nevoie. In timp ce noi alegem sa nu ne vaccinam copiii, in alte zone ale lumii mii de copii mor anual pentru ca nu au acces la vaccinuri. In timp ce picuram laptele matern in ochiul copilului, alti oameni nu au vazut in viata lor o farmacie. Asta nu inseamna ca nu e dreptul cui vrea sa se trateze exclusiv cu buruieni, daca asa se simte bine. Dar nu e asa ca e reconfortant sa stii ca atunci cand papadia te dezamageste, cel mai apropiat cabinet medical e la o distanta rezonabila? Si asta e un lux pentru care milioane de oameni ar da orice, dar nu il au!

Lumea lui Momo

Desi zilele sunt mai scurte iarna, daca trebuie sa le petreci in casa cu un copil de 2 ani, par infernal de lungi. Pentru ca, normal, copilul se plictiseste si te solicita la maximum. Cum iesitul in parc nu e o solutie pe viscol, am cautat alternative de petrecere a zilelor de week-end fara sa o luam razna cu totii. Asa am ajuns sambata trecuta la atelierul de "miscare corporala, dans si explorare instrumente muzicale" de la http://lumealuimomo.blogspot.com/.

Atelierul dureaza o ora si costa 45 de lei. Nu mi-e clar pe ce anume am dat banii. Adica inteleg, pe salariul fetei care a stat cu copiii in harmalaia de nedescris, pe factura la lumina, pe ceaiul si merele cu care am fost serviti si tot asa. Dar nu pot spune ca la sfarsitul acelei ore copilul are macar o notiune despre muzica in plus fata de ce avea cand ne-am dus. A fost un haos total acolo, fiecare copil isi alegea un instrument la care zdanganea in voie. Dar lui Danut i-a placut foarte mult. A fost incantat ca a putut sa bocane in voie, fara sa ii atrag atentia ca deranjam vecinii, iar la sfarsit nu s-ar mai fi dat dus de acolo. Si ziua a trecut mult mai repede. Asa ca o sa mai mergem probabil, ca Danut a zis ca mai vrea. :) 

Cum se fac cele mai bune gogosi

Ingrediente:

un copil de 2 ani si 8 luni

o mama

o bunica

Instructiuni:

Se tine copilul acasa din cauza de vreme urata. 

Se cheama bunica in vizita.

Mama decide ca trebuie sa ii dam copilului de lucru si hotaraste sa faca gogosi.

Se scot pe masa ingredientele necesare dupa o reteta din memoria bunicii.

Se lasa copilul sa puna in castron cantitatile specificate de Buni.

Se asculta de copil cand decide el ca "mai trebuie late, mai trebuie verde, mai trebuie albastru" (eu tin zaharul si faina in borcane cu capac verde/albastru).

Se asculta de copil si cand decide ca trebuie sa folosim mixerul, chiar daca Buni insista ca gogosile trebuie framantate manual (am pus totusi un singur picior la mixer, nu pe amandoua). Dupa ce isi face copilul de cap, se framanta si manual gogosile.

Se ia bunica si se pune la prajit gogosi.

Se decide unanim in familie ca astea chiar sunt cele mai bune gogosi pe care le-am mancat vreodata.

Din pacate, nimeni nu poate reproduce intocmai reteta folosita... Dar daca totusi vreti reteta de gogosi, a facut si Ada de curand, o gasiti aici: http://www.injoaca.ro/in-joaca/copii-la-cratita-gogosi/