Scrisoare deschisa catre bunicii de pretutindeni

Dragi bunici,

Am vorbit cu multe tinere mame. Toate apreciem daca avem bunici dornici sa se implice in viata nepotilor, dar nu putem sa nu va rugam urmatoarele lucruri, dupa caz:

1. Stim, ati crescut deja unul sau mai multi copii, deveniti acum adulti. Felicitari! Asta inseamna ca acum e randul nostru sa o facem si am vrea sa o facem cum credem ca e mai bine. Cand avem nevoie de un sfat, o sa il cerem. De fapt, am vrea foarte tare sa va cerem parerea din cand in cand, dar nu apucam pentru ca voi v-o spuneti in permanenta. Pun pariu ca si pe voi va enervau parintii vostri cand eram noi mici si ei faceau asa.

2. Nu mai folositi expresia cu "e rusine" daca vreti sa convingeti copilul sa renunte la scutece, biberon, suzeta. Copilul nu trebuie invatat ca gura lumii e vreun lucru dupa care sa isi ghideze viata. Accept insa oricand sa ii explicati ca biberonul ii strica dintii, de exemplu, sau orice alta explicatie rationala.

3. La plecare, nu mai intrebati copiii daca vor sa mearga cu voi acasa/afara decat daca chiar intentionati sa ii luati cu voi. Altfel, nu faceti decat sa le creati niste asteptari false copiilor, pe care trebuie sa le gestionam noi, cei care ramanem cu ei acasa. Urmatoarea data cand faceti asta, facem copiii pachet si va punem sa ii luati cu voi, nah!

4. Nu mai speriati copiii cu bau-bau, baba cloanta, monstri din debara etc. Nu le mai spuneti ca daca nu sunt cuminti ii dati la tigani/catei. Sa incurajam copiii sa exploreze lumea inconjuratoare fara sa se teama de monstri imaginari. Desigur, sunt lucruri de care ei trebuie sa se teama, cum ar fi focul, masinile, posibilitatea de a cadea de la etaj. Sa ne concentram pe ele.

5. Da, rolul bunicilor e sa rasfete. De aceea, sa zicem ca e acceptabil sa ii oferiti copilului o data pe saptamana (sau mai rar) dulciuri pe care noi nu le dam in mod normal. Daca faceti asta zilnic insa, nu mai e rasfat, e distrugerea poftei de mancare, a dintilor si a sanatatii pe termen lung. Plus ca un copil dopat cu zahar e super-energic, nu vrem sa gestionam asta dupa o zi lunga de munca.

6. Sub nicio forma nu e OK sa invatati copilul sa "nu le spuna lui mami si lui tati cutare lucru". Asta echivaleaza cu a invata copilul sa ne minta si poate duce la suspendarea dreptului de a petrece timp singuri cu copilul.

7. Nu ii spuneti copilului ca daca face cutare lucru nu il veti mai iubi. Iubirea nu e o moneda de schimb oferita  pentru comportament adecvat.

8. Cand merg la joaca, copiii se joaca. Asta inseamna ca se vor murdari si poate chiar se vor lovi. Nu o fac ca sa va enerveze pe voi, e felul lor de a descoperi lumea si legile fizicii. Lasati-i in pace!

9. Daca tinem copiii la bustul gol cand in casa sunt 30 de grade nu inseamna ca ii calim, inseamna ca doar conventiile sociale ne opresc sa ramanem si noi in bustul gol.

Puteti, desigur, sa ne spuneti si voi ce va nemultumeste in aceasta relatie, atata timp cat nu are legatura cu faptul ca nu are copilul caciula, ca nu-i dam sa manance salam sau ce rau am facut ca l-am scos din casa nebotezat.

Danut la 3 ani

La 3 ani, esti aproape ca un om. Aproape ca te descurci singur. Aproape ca parintii pot respira.

La 3 ani, Danut se dezbraca si se descalta singur, inclusiv (de fapt, mai ales) atunci cand nu trebuie. Cu imbracatul mai greu, isi pune chilotii si pantalonii, dar de multe ori cu fata in spate. La capitolul bluze mai avem de lucru.

Stie culorile, desi mai incurca verde cu albastru si (culmea) alb cu negru. Stie sa numere pana la 10 in romana si in engleza, si descrescator de la 5 la 1 in romana.

Stie ca traversam doar la culoarea verde a semaforului si e in general atent cand traversam strada. Stie care e stanga si care e dreapta (spre deosebire de mine).

Laptele a ramas alimentul lui preferat, noroc ca merge la gradi si acolo mananca de toate. Doarme relativ bine noaptea, depinde cu ce comparam :)

Ii plac jucariile. Mult. Ceea ce e in avantajul nostru, cand nimic altceva nu functioneaza, putem sa negociem cu jucarii (urat, infiorator, groaznic... stiu).

A inceput sa se uite la desene, dar tot nu are rabdare mai mult de jumatate de ora. Ceea ce e bine, zic eu. Preferatele lui sunt Chuggington, Mickey Mouse Clubhouse, Bob the Builder, Pompierul Sam, Micile genii.

Tot nu are rabdare sa ii citesc. Imi ia cartea si se face ca citeste el, o inchide, o ascunde... prefera sa ne alergam, gadilam, iubim. Dar daca ii citesc in timp ce se joaca e atent si imi pune intrebari. Nu ii place sa coloreze/deseneze si nici talent nu are (nici nu ar fi avut de unde sa il mosteneasca). In schimb, ne uimeste cu talentul lui la muzica. Mai exact, cu urechea muzicala. Sper sa il mosteneasca pe tati si sa cante la (macar) un instrument, noi o sa il incurajam in acest sens.

E in continuare foarte activ, se catara, sare, alearga, danseaza, nu sta locului. Vorbeste mult, dar stalcit. Inca are probleme la a spune C si F si de multe ori imi da impresia ca nici nu se agita sa spuna cuvintele corect, le trateaza cu superficialitate. Eu insa inteleg ce spune, desi uneori ma simt de parca am invatat inca o limba straina, doar de noi stiuta (ca mai toate mamele, presupun).

E vesel. Canta mult. Rade colorat. Are simtul umorului. Ne pacaleste. Ne ia in brate si ne spune "te ubes". Ne pupa. Ne loveste, apoi pupa ca sa treaca.

E empatic. La gradinita e psihologul de serviciu, merge la copiii nou-veniti care plang si le spune ceva, el stie ce, dar functioneaza.

E bland. Nu a batut niciodata un copil, nu s-a certat pe jucarii, prefera sa cedeze el. Nu e meritul educatiei noastre, asa e el.

E creativ. Are o imaginatie foarte bogata si ne uitam fascinati la el cum creaza scenarii si ce frumos se joaca.

E...Danut. E Danut la 3 ani :)