Somnul nostru cel de toate noptile

Pentru cei care au intrat repede crezand ca acest post este despre solutiile pe care le-am gasit eu sa imi fac copilul sa doarma, imi pare rau sa va dezamagesc. Acest post este despre solutiile pe care le gaseste Danut ca sa NU doarma (asa ca nu va lasati bebelusii sa citeasca si ei, s-ar putea sa gaseasca idei noi).

Somnul a fost mai mereu o problema pentru el. De fapt, nu atat somnul, cat culcatul. Pur si simplu nu se indura sa se culce, pentru ca, asa cum acum spune chiar el cu subiect si predicat, are treaba.

Cat timp adormea inca leganat pe picioare (da, l-am leganat pe picioare, si ce daca?) era mai simplu, cum necum adormea. De la un an jumate insa nu a mai vrut sa il legan si de atunci au inceput problemele si vesnica mea cautare de solutii.

Intr-o vreme, daca inchideam lumina, venea pana la urma in pat si se culca. In timp insa, replica lui la "Danut, hai sa ne culcam" a devenit "Nu inchide lumina". Si daca totusi o inchideam, se urca in pat in picioare si o aprindea la loc.

Asa ca am schimbat strategia. Mergea mai intai tati in dormitor, inchidea lumina, se baga in pat, eu ma mai jucam un pic cu copilul si apoi ziceam "Danut, ce face tati?". Si el il cauta, si cand vedea ca e in pat, "doarme" se baga langa el si se culca. Doar ca dupa o vreme, raspunsul la intrebarea ce face tati s-a schimbat in "Nu veau dom"

Am regandit strategia. I-am zis ca eu si tati mergem sa dormim, dar el poate sa ramana sa se joace daca vrea. Pentru ca stiam ca nu ii place sa stea singur si ca va veni si el. A mers si asta o vreme, dar apoi a inceput sa zica  "Nu voie mami somn. Mami a domit mult". Saaau, vine dupa mine si incepe "Mami. Mami. Mami! Mami!! Mami-mami-mami, tezeste-te, tezeste-te, tezeste-te" cu tot cu tras de ochi ca sa ii deschid. Si cand fac greseala sa ii deschid "Mami, eu nu veau dom. Eu am domit mult a gadi. Mami, atuma nu domim, atuma am teaba"


Si au mai fost multe alte strategii, care au functionat pana au esuat. De pretextele lui cu "fac pipi", "veau apa" si alte nevoie fiziologice nu va mai spun, ca inteleg ca toti copiii le fac. Nici de vorbitul cu jucariile de plus sau cu puii de elefanti imaginari care se pare ca vin in vizita pe geam (desi stam la etajul 10).

M-ar interesa sa stiu ce solutii aveti voi la a culca un copil de 2 ani jumate. Rutina nu functioneaza la noi, daca stie ca se apropie ora de somn face orice ca sa nu se intample, pe el somnul trebuie sa il ia prin surprindere. Sa il cert ca sa se culce nu e o solutie, in serile in care l-am certat inainte de culcare a dormit foarte agitat, s-a trezit plangand, deci nu! O sa incerc sistemul cu buline bune si la X buline o recompensa, dar parca mai incolo, ca parca e cam mic...

Nopti bune sa aveti!

Am aflat pe pielea mea...

...ca gradinita dauneaza grav sanatatii mamei. Toata lumea mi-a spus cat de greu o sa fie cand incepe copilul gradinita, pentru ca va fi mai mult bolnav. Slava Domnului, la noi nu a fost asa. Dupa prima luna, in care intr-adevar Danut a fost destul de bolnav (nu rau, dar pe perioada lunga), nu s-a mai imbolnavit aproape deloc. Cel mult 2-3 zile de nas infundat si gata.

Eu, in schimb, sunt bolnava in fiecare luna. Toate virusurile si bacteriile pe care el le aduce acasa eu le iau cu generozitate si le transform in boli de lunga durata. In prezent sunt bolnava de 2 luni. Fara pauza. Am luat doua ture de antibiotic, lucru pe care nu il mai facusem de vreo 10 ani (si atunci pentru o infectie la masea).

Important e, desigur, ca e copilul sanatos. Dar si eu as vreau sa fiu!

Asa ca, sfat: inainte cu o luna sa inceapa copilul gradinita, dati-i un sirop de imunitate. Dar luati si voi, parintii, ceva pentru cresterea imunitatii. Pentru ca, se pare, bolile aduse de copil de la gradi nu seamana cu nimic din ce stiati pana acum.

Sanatate!

Nu hraniti copiii altora!

In blocul nostru, pe acelasi etaj cu noi, locuieste o familie de pensionari care de cate ori ne aud ca iesim din casa deschid usa ca sa vorbeasca cu Danut.
Intr-una din zile, vecinul ii spune lui Danut sa astepte ca ii aduce bomboane si intra in casa dupa ele. Eu ii spun "Nu, lasati, nu ii aduceti". Vecinul continua drumul dupa bomboane. Zic mai tare "Va rog frumos, nu ii dati bomboane". Nimic, deja se intorcea cu farfuria pe care erau bomboane. Deja strig "NU II DATI". Vecinul intinde farfuria sub nasul copilului, care din fericire nu ia nicio bomboana de acolo. Eu intreb descumpanita si oarecum retoric "Daca v-am rugat sa nu ii dati, de ce nu ma ascultati?". Raspunsul m-a lasat fara replica, noroc ca a venit liftul si am plecat "Daca nu vrea el, nu ii dau..." Deci important e ce vrea copilul, nu ce zice mama lui.
Uneori imi vine sa imi fac un tricou inscriptionat cu "va rugam nu hraniti acest copil" cu sageata spre Danut. E aproape imposibil sa mergem pe jos cateva sute de metri fara sa ne agate cineva incercand sa ii dea copilului un biscuite, un croasant, o bucata de ciocolata sau un colt de paine. Pentru ca am un copil f dragut sau pentru ca e evident ca poftea. Stiu, gestul in sine poate fi considerat dragut, dar pe mine ma scoate minti. In primul rand pentru ca persoanele respective nu ma intreaba si pe mine daca e in regula sa ii ofere copilului meu acel ceva de mancare, punandu-ma pe mine in situatia de a fi personajul negativ care ii smulge copilului din mana "bunatatile" primite. Dar sunt o multime de motive pentru care un gest aparent dragut poate scoate din minti o mama sau poate fi chiar periculos pentru copil.

1. In primul si in primul rand, copilul poate fi alergic la ceva. Iar gustarile astea oferite pe strada sunt pline de alimentele cele mai alergenice, cum ar fi oua, lapte, alune, gluten si lista ramane deschisa

2. In plus, poate copilul nu e alergic, dar  este la regim din cauza unei enterocolite (sa zicem). Exact o bucata de ciocolata NU ii trebuie

3. Sau, daca e dimineata, poate mama duce copilul la niste analize de sange pentru care e nevoie sa fie nemancat copilul

Acestea ar fi motivele medicale care imi vine mie in minte, care mi se par intr-adevar foarte importante. Dar mai sunt multe altele, precum:

4. Poate ca nu vreau copilul meu sa manance un colt de paine fiind foarte murdar pe maini de la locul de joaca

5. Poate ca nu stiu cat de curat esti tu pe maini 

6. Poate urmeaza sa ii dau copilului sa manance si nu vreau sa ii strici pofta de mancare cu prostii

7. Poate eu chiar nu ii dau copilului E-uri sau ii dau sa manance doar mancare bio
8. Poate ca nu vreau ca tu sa imi strici lectia despre "ai grija cand e vorba de persoane necunoscute" aratandu-i copilului ca de fapt strainii sunt persoane dragute care ii ofera ciocolata

Si lista poate ramane deschisa la nesfarsit. In concluzie, macar intrebati mama copilului inainte daca e OK sa ii dati copilului chestia X. Daca zice nu, lasati-o asa. Nu ii tineti teoria chibritului despre cum copilul pofteste, sau nu are ce sa ii faca rau, sau toti am crescut asa si suntem bine.

Stiu ca in general cei care ofera mancare pe strada nu sunt aceeasi care citesc bloguri. Asa ca nu stiu de ce am scris aceste randuri. Probabil ca sa ma destresez. Si poate pentru mamicile care impartesesc aceasta frustrare si vor da din cap aprobator. In incheiere, nu pot decat sa ma bucur ca am un copil fara alergii. Cred ca e f stresant pentru mamele cu copii alergici la alimente sa ii pazeasca de bine-voitorii de pe strada.