duminică, 15 noiembrie 2009

Vine Craciunul!!

In general nu ma manifest cand e vorba de aceasta Sarbatoare, desi imi place foarte mult. Mi se pare insa ca totul a devenit muuuult prea comercial si fals si lipsit de continut. Totul se rezuma la ce mananci si cum te distrezi.

M-am saturat sa primesc acelasi mesaj siropos, copiat de pe net, de la 5 persoane care l-au trimis la toata agenda lor telefonica, dar considera ca au bifat in mintea celorlalti ca sunt persoane de treaba. Pe mine nu ma impresioneaza si nu ma flateaza ca primesc un mesaj doar pentru ca numarul meu de telefon se intampla se fie in agenda lor telefonica. Prefer oricand un simplu "Sarbatori fericite!", dar de la cineva care chiar s-a gandit la mine de Sarbatori si pentru care sunt ceva mai mult decat un nume in agenda telefonica.

Ma enerveaza sa tot vad la televizor cum se imbulzeste lumea cu o zi inainte de Craciun si de Revelion sa goleasca magazinele de parca vine sfarsitul lumii... sau de parca toti afla, abia atunci, ca, ce sa vezi, SI anul asta se sarbatoreste Craciunul. Eu una evit cat pot de mult supermarketurile in perioada aia. M-am apucat deja de luat cadouri pentru cei dragi, iar de un suc, un cozonac si carne pentru o friptura ma descurc si cu magazinele de vis-a-vis, nu e nevoie sa ma impinga unii prin supermarket, nervosi ca e asa aglomerat magazinul, si nu e nevoie sa stau o ora la coada. Anul trecut am fost insa in Cora chiar pe 31 decembrie. Asta numai si numai pentru ca nepotelul meu a vrut neaparat sa petreaca si el Noul An cu mami si cu tati si s-a nascut mai devreme decat il asteptam noi, asa ca m-a rugat fratele meu sa ii cumpar eu un sterilizator. Asa ca m-am dus in Cora, stiind sigur ca acolo e deschis. Chiar m-a socat cata lume era si cat de multe lucruri cumparau, iar eu eram cu sterilizatorul in mana si atat. Norocul meu ca eram gravida, si pentru singura data in toata sarcina am profitat de dreptul femeilor gravide de a merge la casele speciale (Nu mi-a placut deloc sa ma victimizez sau sa imi tratez sarcina ca pe o boala, asa ca nu am considerat ca mi se cuvin drepturi speciale doar pentru ca am burta ceva mai mare, dar nici nu aveam atunci de gand sa stau o ora la coada cat isi cumpara toti mancare si alcool, in timp ce nepotelul meu isi astepta sterilizatorul.) Asta insa tot a insemnat ca am stat vreo 5 minute la coada, pentru ca persoana care era deja la casa cu cumparaturile avea foarte foarte multe lucruri in carucior (nu zic ca ar trebui sa ramana libere casele rezervate gravidelor si persoanelor invalide, doar doar apare o gravida, pentru ca ar fi inutil si ineficient pentru toata lumea. Dar mergi acolo doar daca ai cateva produse, astfel incat sa termine repede cu tine casiera in cazul in care totusi cineva are nevoie la acea casa. Daca iti cad produsele din carut de plin ce e, poate te gandesti sa mergi la casa alaturata).

OK, deci astea sunt cateva dintre motivele pentru care pana acum nu ma manifestam in mod special ca vine Craciunul. Dar anul acesta e primul Craciun cu Danut, asa ca sunt extrem de nerabdatoare. Abia astept sa mergem in oras sa vada luminitele, abia astept sa il vad cum studiaza bradul, abia astept sa ii dam cadourile. Stiu ca el nu o sa inteleaga mare lucru, dar pentru mine e primul Craciun de femeie cu adevarata implinita, cu un sot minunat si un bebe mic si scump. Asa ca da, ma bucur ca vine Craciunul.

Asa ca, in zilele urmatoare, o sa tot postez colinde (majoritatea straine, e drept, ale noastre sunt cam siropoase pentru gustul meu) si vroiam sa stiti ce m-a apucat.

duminică, 1 noiembrie 2009

Cresterea copilului nu este stiinta exacta

Ar fi mult mai simplu daca ar fi. Dar nu este. Ba chiar mi se pare ca, cu cat aflam mai multe despre cresterea copilului, cu atat stim mai putine. Pentru ca parintii nostri nu aveau acces la atata informatie, si au fost mult mai linistiti. Si desi acum blamam metodele "invechite" pe care ei le foloseau, faptul ca am ajuns cu totii la maturitate si avem o parere despre cum se creste un copil este un indicator clar ca nu au facut o treaba asa de rea.

Acum insa, pare ca fiecare decizie pe care o iei pentru copilul tau ii va afecta in mod iremediabil viitorul. De la cand si cu ce sa incepi diversificarea, la cat de gros sa il imbraci cand il scoti afara, la controversatele vaccinuri, nimic nu mai e simplu. Si, pana la varsta la care o persoana poate decide pentru ea insasi, parintii sunt fortati sa ia aceste decizii pentru copiii lor. Exceptand dezaxatii care isi abuzeaza copiii fizic si psihic, toti parintii isi doresc ce este mai bun pentru copiii lor si iau toate deciziile crezand ca acea decizie este cea corecta, pe baza pregatirii lor, culturii din care provin, nivelului de inteligenta si experientelor anterioare proprii. Insa pentru fiecare decizie pe care o va lua, este imposibil sa nu se gaseasca cineva care sa ii spuna ca trebuia sa procedeze altfel. Nici macar pediatrii nu se pot pune intru totul de acord si dau sfaturi contradictorii. De aceea este important sa gasiti un pediatru in care sa aveti incredere, si cand nu stiti ce sa faceti, sa mergeti linistiti pe mana lui.

Eu stiu ca voi lua decizii gresite. Poate am si luat deja. Sper insa, pentru ca iau meseria de parinte foarte in serios, ca aceste greseli vor fi minore. Si sper ca Danut ma va ierta pentru fiecare greseala pe care o comit cu toate intentiile mele bune. Insa imi asum acest lucru. Cred ca a ne asuma ca nu suntem atotstiutori este deosebit de important, si pentru copil, care trebuie si el sa isi accepte conditia de om imperfect, dar si pentru parinte, care devine mai atent la ce face cand stie ca nu stie tot. O fi muscat Eva din fructul cunoasterii, dar poate ca trebuia sa mai ia o gura daca tot s-a apucat, caci eu as fi vrut sa am certitudini in multe alte privinte decat aceea ca este rusine sa umbli dezbracat :-)

Asadar, persoana care imi lasa comentarii la subiectul cu vaccinurile spunand doar "imi pare rau pentru tine. sincer", este rugata sa... nu-i mai para rau pentru mine. Pentru ca daca nu cumva are o dovada incontestabila cum ca ea are dreptate si eu ma insel, oricare dintre noi poate avea dreptate. Asteptati mai intai sa dau gres iremediabil inainte de a ma compatimi. Caci altfel e pacat de timpul pierdut compatimindu-ma pentru lucruri care s-ar putea sa nu se dovedeasca niciodata a fi gresite.