Ca orice copil, Danut are zile si zile. Zile in care e foarte intelegator si zile in care e foarte capos. Zile in care zboara pe usa cand aude ca mergem la gradi si zile in care negociem indelung imbracatul. Zile cand merge sa se joace cu alti copilasi fara sa se uite in urma dupa mine si zile cand sta lipit de piciorul meu si incearca sa ma convinga sa plecam acasa (ca azi). Per total insa, pe masura ce creste sunt tot mai mandra de cat de frumos reusim sa ne intelegem. Nu stiu in ce masura e meritul felului in care il educam sau daca e de la fondul genetic bun sau o combinatie de amandoua, dar de cele mai multe ori, imi place ce vad in el.
Evit sa il iau la cumparaturi pentru ca ma misc mult mai repede fara el si pentru ca imi imaginez ca e o activitate destul de plictisitoare pentru un copil agitat ca el. Trebuia insa sa ii cumpar ceva de incaltat si deja e la varsta la care nu mai merge sa cumpar fara sa probeze, asa ca pentru prima oara vineri am plecat doar noi doi la cumparaturi (adica fara tati). Ca sa fac experienta mai interesanta, am intrat si intr-un magazin de jucarii sa ii cumpar o masina cu usi care se deschid, cum isi dorea demult. I-am aratat mai mult modele si desi la inceput a vrut sa ia mai multe, i-am explicat ca nu putem lua decat o masinuta, asa ca sa o aleaga pe cea care ii place cel mai mult. Si ne plimbam printre rafturile magazinului si puneam la loc masinutele pe masura ce gasea alta si alta care ii placea mai mult. In cele din urma am gasit modelul castigator, insa cand sa iesim, a vazut o trompeta. Si mi-a zis "Mami, pune la loc masina, eu vreau o trompeta". Mi s-a parut incredibil ca la 2 ani si 8 luni a inteles ca trebuie sa isi aleaga o singura jucarie (desi eu i-am spus ca isi poate alege o singura masinuta, nu o singura jucarie) si ca renunta la masina pe care si-a ales-o in favoarea unei jucarii pe care si-o doreste mai mult. L-am felicitat ca este intelegator si am negociat cu el sa cumparam o trompeta mai ieftina decat cea pe care mi-a aratat-o, ca sa luam si masinuta. A fost de acord.
Si intr-adevar, se joaca mult mai mult cu trompeta decat cu masina. La ora la care eu scriu aceste randuri, el doarme, cu trompeta in brate :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu