Mamici, nu este sfarsitul lumii daca nu puteti alapta

Stiu, este un subiect riscant si s-ar putea sa nasca ceva indignare si/sau controverse. Va rog insa sa cititi pana la capat... poate ca veti fi de acord.

Inca din timpul sarcinii am stiut ca voi dori sa alaptez. Mi se parea lucrul firesc de facut. In natura, toate mamiferele isi hranesc puii cu laptele propriu, nu am vazut niciodata o maimuta sa intre in farmacie sa ceara o cutie de lapte praf pentru junior. In plus, orice sursa de informatii pentru mamici (carti, reviste, internet) au capitole intregi despre alaptare. Astfel, aflam ca laptele de mama este cea mai buna hrana pentru un bebelus, intrucat ii ofera acestuia anticorpi ce nu pot fi sintetizati in formulele de lapte, ca alaptarea ii asigura copilului si o dezvoltara psihica mai buna datorita contactului fizic cu mama sa si, un alt argument pro alaptare, (nu prea scrie in carti il poate intui oricine), este acela ca laptele de mama este gratuit in timp ce laptele cumparat costa 200-300 de lei pe luna. Cu asemenea argumente (cu care sunt total de acord), cum sa nu iti doresti foarte mult sa iti alaptezi copilul? De aceea, mi se parea ciudat cand eram intrebata daca voi alapta si si mai ciudat cand mi se spunea: "Eh, daca o sa ai laptic o sa fie minunat"... Adica, de ce nu as avea lapte?! In cei 23 de ani ai mei de pana atunci, nu auzisem niciodata de vreo femeie care nu a avut lapte, deci de ce as fi eu mai prejos?

Si totusi... nu am avut lapte decat o luna si jumatate, si nici pana atunci nu cine stie ce. Danut sugea cel putin o ora, insa niciodata mai mult de 70-80 ml, iar apoi obosea si trebuia sa ii dau completare cu lapte praf (poate veti spune ca asta a fost greseala mea, ca i-am dat completare, insa nu m-a lasat sufletul sa il vad cum plange de foame. Serios vorbind, voi ati putea sa mancati ceva timp de o ora in continuu, iar la sfarsit sa ramaneti tot flamanzi?)

Am incercat tot ce am stiut pentru a creste "productia" de lapte: am baut ceai de chimen si anason, am cumparat de la farmacie Galactogil (un produs special pentru stimularea lactatiei), m-am muls, am incercat diferite pozitii de alaptare, insa nimic nu a functionat pentru noi.

Si desi nu am suferit deloc de depresie post-partum, cand am realizat ca nu voi putea alapta, mai aveam putin si faceam depresie. Pentru ca toata lumea ma intreba daca alaptez, imi dadea sfaturi nesolicitate, ma certa cand afla ca ii dau completare, imi spunea ce sa mananc si ce nu, imi repeta cat de bun e laptele de mama pentru bebe si tot asa. Simteam ca daca nu voi putea alapta este echivalent cu a-mi imbolnavi voit copilul de o boala incurabila.

Cand insa laptele a disparut de tot si sfaturile tuturor au devenit inutile (desi cineva a simtit nevoia sa imi spuna "lasa, ca vei invata la urmatorul ce trebuie sa faci" si am inteles ca oricum in ochii celorlalti tot vina mamei este.. a gresit ea undeva, nu exista Dom'le sa nu poti alapta), am aflat ca, de fapt, multi dintre cunoscutii mei, adulti sanatosi, nu au fost alaptati sau au fost alaptati o perioada foarte scurta. Si nu cred ca se poate compara laptele pentru bebelusi ce se gasea atunci in Romania cu laptele care se gaseste acum, care se apropie destul de mult de cel de mama.

In concluzie, drage mamici: daca puteti sa alaptati, e pacat sa nu o faceti! Laptele de mama este intr-adevar cel mai bun lucru pentru bebeu. Dar daca, din motive de voi stiute, nu puteti alapta, NU este sfarsitul lumii. Consider ca in prezent se pune o presiune mult prea mare pe mamici sa alapteze, iar acest lucru nu numai ca nu ajuta, dar chiar poate provoca disparitia laptelui din cauza stresului. Am simtit nevoia sa spun acest lucru, pentru ca stiu cata nevoia am avut sa o aud in acea perioada plina de frustrari. Si am avut norocul sa mi-o spuna sotul meu, astfel incat am putut depasi momentul si m-am putut bucura de copilul meu.