Nu am mai scris de muuult. De dinainte sa descopere Danut mersul in patru labe, pe cand viata era simpla si copilul statea locului. Intre timp Danut a facut 2 ani, viata nu a redevenit simpla, dar macar nu mai e nevoie sa-i respir in ceafa chiar in fiecare secunda ca sa ma asigur ca nu intra in belele.
Asa ca sper sa reusesc sa pot reincepe sa povestesc din intamplarile noastre. In parte pentru ca sper ca unele experiente sa fie de ajutor si altor mamici. In alta parte pentru ca uneori simt ca am niste mesaje de transmis lumii. Dar in principal pentru ca sunt lucruri pe care sper sa nu le uit niciodata despre aceasta perioada frumoasa cat Danut este inca mic. Si voi incerca sa mi le notez aici, ca sa ne distram impreuna pe seama lor cand va fi mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu