Acomodarea la gradinita

 De departe cel mai interesant lucru cu care ne-am ocupat vara asta a fost mersul la gradinita. Acomodarea a mers minunat, in cea mai mare parte datorita faptului ca Danut isi dorea probabil sa interactioneze cu alti copii. O sa va povestesc despre lucrurile pe care le-am facut sa il ajutam si noi cu acomodarea, desi, din pacate, o parte dintre ele nu pot fi facute decat in cazul gradinitelor particulare.

1. Am marit treptat timpul petrecut la gradi.Gradinita la care merge are un program de acomodare in care poti lasa copilul o ora, doua si apoi il iei acasa. Eu as fi vrut sa stau cu el la inceput, dar mi-a zis educatoarea ca este posibil ca apoi copilul sa asocieze gradinita ca un loc unde se merge cu mami si sa fie mai grea acomodarea dupa ce eu nu il mai insotesc, precum si ca e posibil ca prezenta mea sa scoata din ritm si ceilalti copii, impresionati de faptul ca un copil e cu mamica lui. Asa ca am renuntat la idee. Prima zi l-am lasat aproape o ora. A plans cand l-am lasat si am insistat ca daca plange in continuare sau ma striga disperat sa fiu sunata sa vin sa il iau. Nu a fost cazul. Mi-au zis ca a mai plans in ora respectiva, dar nu f tare. Se mai juca, mai plangea, tot asa. Cand mi l-au adus l-am sarutat si i-am spus "Vezi, s-a tinut mami de cuvant si a venit sa te ia. Doar nu credeai ca te las aici? Pai unde mai gaseste mami asa un copil minunat ca tine?" In prima saptamana l-am lasat doar o ora. Nu a mai plans decat in a treia zi, cand a plecat cu o alta doamna decat ingrijitoarea de care se atasaze el deja in numai 2 zile. Ne-am dat seama ca asta e motivul, si de atunci multa vreme l-a dus in clasa doar doamna preferata. A doua saptamana a mers 2 ore. Apoi la program scurt, si abia in final la program lung.
2. L-am inscris in luna mai. Principalul motiv a fost sa treaca iarna si bolile aferente (desi la primavara ciudata care a fost anul asta, nu am scapat deloc de boli). Un alt avantaj insa de a da copilul la gradi in alta luna decat septembrie este acela ca deja s-au acomodat ceilalti copilasi. In septembrie, cand toata grupa trebuie sa se acomodeze, vor fi multe plansete... care vor provoca si mai multe plansete. Asa, in luna mai, Danut mergea sa se intalneasca cu copilasi veseli, care se joaca frumos. Asa ca a intrat si el repede in hora.
3. I-am explicat ce urmeaza sa se intample. Pe masura ce cresteam perioada pe care o petrecea la gradi, ii spuneam ce urmeaza sa se intample in ziua respectiva. Adica "Azi mergi la gradi, te joci cu copiii un pic, si apoi vine mami si te ia acasa." Apoi " Azi mergi la gradi, te joci cu copiii, papi ciorbita si vine mami si te ia acasa." Apoi i-am spus si ca urmeaza sa faca nani la gradinita si pe urma vine mami sa il ia acasa. Aceasta etapa e importanta din mai multe motive. Cea mai mare frica a copiilor fata de gradinita e legata de frica de a fi abandonati acolo. De aceea,e important sa ii repetam de fiecare data (pana se acomodeaza) ca vom veni sa luam copilul acasa. E important si sa stie ce urmeaza sa se intample pentru prima oara, tocmai pentru a nu gandi "Ah, pai daca acum imi dau astia sa si mananc, e clar, nu mai vine mami dupa mine" In plus, descrierea zilei pe care urmeaza sa o aiba il ajuta sa identifice cat mai e pana vine mami. Copiii mici nu au notiunea de ora, asa ca daca le spunem "Vin sa te iau la ora 5" nu inseamna absolut nimic pentru ei. Le este mult mai usor sa inteleaga ca mami vine dupa ce ma trezesc.
4. Nu l-am mintit. Desi nu plange niciodata cand il las la gradi, sigur ca avem si noi zile in care il apuca joaca pana apuc sa il imbrac si nu se indura sa se opreasca din joaca ca sa mearga la gradi. Tentatia de a-l pacali ca mergeti undeva unde stiti sigur ca abia asteapta copilul este mare. Insa daca apoi copilul va vedea ca il loc sa mearga in locul promis mergeti la gradi, isi va pierde treptat increderea in ceea ce ii spuneti, si nu va mai crede nici cand chiar mergeti in locul acela. De exemplu, si eu ii spun uneori, cand chiar nu vrea sa se imbrace,"Hai sa mergem sa ne dam uta in parc." Dar completez intotdeauna (recunosc ca uneori dupa ce se imbraca, dar inainte sa iesim pe usa) "Si apoi mergem la gradi".
5. Cand am intalnit rezistenta, am incercat sa evidentiez frumusetea gradinitei, nu necesitatea ei. Adica: "Hai mami, ca o sa fie frumos la gradi azi. O sa te joci cu copiii, cantati cantecele, desenati, sa vezi ce o sa iti placa." Explicatia mai des folosita de parinti "Trebuie sa mergi la gradi pentru ca mami si tati trebuie sa munceasca sa faca rost de bani" le sugereaza copiilor ca gradinita este o obligatie (si nimanui nu ii place sa faca lucruri din obligatie) si ca ar fi mai bine sa nu mai munceasca mami si tati, ca sa stam toti acasa.

Deocamdata atat imi vine in minte. Sper sa va fie de ajutor experienta noastra. Voi ce solutii ati gasit pentru a face acomodarea mai usoara?