luni, 5 septembrie 2011

Crizele de personalitate la 2 ani

Americanii definesc perioada dintre 2 si 3 ani ca fiind "The terrible 2s". In traducere aproximativa "Teribila (groaznica) varsta de 2 ani". Asta pentru ca in jurul acestei varste copiii incep cu adevarat sa isi arate personalitatea, si decid ca cel mai bun mod de a face asta este de a se opune la tot ce vor mami si tati sa faca. Sau cel putin asa ne dau impresia la prima vedere.

Aceste crize de personalitate se manifesta prin plansete, tipete, aruncari de obiecte si tavaliri pe jos in supermarket, urland isteric si dand din maini si din picioare (stiti despre ce vorbesc, comportamentul ala la care cu totii dam din cap dezaprobator pana sa avem copii si apoi zambim cu compasiune dupa ce trecem prin asta la randul nostru). Tot in engleza aceste istericale sunt definite printr-un singur cuvant: tantrums.

De ce oare ne chinuie copiii asa la varsta de 2 ani?  De ce "Nu viau" e propozitia lor preferata? "Hai sa faci baie" "Nu viau" Dupa ce il convingi sa faca baie "Hai sa iesi din cada" "Nu viau". Hai sa mananci, hai sa dormi, hai sa mergem afara, hai sa mergem acasa, toate propunerile sunt tratate cu aceleasi doua cuvinte, in cel mai bun caz (cand lipsesc urletele si manifestarile enumerate mai sus).

Hai totusi sa ne punem un pic si in locul lor. Sa ne imaginam o poveste gen Gulliver in tara uriasilor. Naufragiezi pe o insula plina de uriasi. La inceput nu cunosti deloc limba vorbita. Dupa 2 ani, intelegi mare parte din ce se vorbeste, dar nu reusesti sa verbalizezi decat 10% din ce intelegi, in propozitii scurte. Lumea asta noua este plina de obiecte care par extrem de interesante si pe care ai vrea sa le descoperi, dar de cele mai multe ori vine cate un urias si ti le ia din mana. Mai rau, uriasul incearca in permanenta sa iti distraga atentia cu aceleasi obiecte, pe care le-ai mai studiat pana acum de 100 de ori. Normal ca obiectele alea mai sfarsesc si pe podea. Nu de volanul cantator ai chef, vrei chestia aia cu butoane si luminite.

Tot uriasii astia iti fac si programul. Tu te uiti la serialul preferat ( a se citi desene animate) si uriasul decide ca e momentul sa faci baie. Te opui, ca vrei sa te mai uiti la serial, dar esti luat pe sus (asta e un mare dezavantaj cand esti in lumea uriasilor, oricat te-ai opune, ei pot oricand sa te ia pe sus si tot ca ei vei face) si dus in cada. Pana la urma te resemnezi, ba chiar incepe sa iti placa in cada. Dar chiar atunci se decide ca e cazul sa iesi, desi spui foarte clar ca "Nu viei" sa iesi. Nu conteaza, esti luat pe sus si pus din nou in fata desenelor animate pe care ai fost obligat sa le abandonezi  mai devreme. Si asa se desfasoara toata ziua. Doi uriasi decid pentru tine cand te trezesti, cand te culci, cu ce te imbraci, cand si ce mananci, cum ai voie sa iti petreci ziua. Normal ca devii frustrat si incerci sa iti impui punctul de vedere cu fiecare ocazie.

Ce putem face pentru a reduce acest comportament la minimum? Danut are 2 ani si 3 luni si are destul de rar astfel de izbucniri (in principiu in fiecare seara cand incercam sa il scoatem din cada, dar in rest reusim sa ne intelegem destul de bine). Iata cateva din solutiile pe care le-am gasit pentru a-i reduce frustrarile la minimum:

- Explica-i de ce trebuie sa faca X lucru. Copiii inteleg mai multe decat cred cei mai multi dintre noi. Explica-i intr-un limbaj cat poti de simplu de ce trebuie sa mearga la doctor, sa ia Panadol, sa nu mai arunce cu lucruri etc.

- Negociaza. Daca mai poate astepta, sa mai astepte. I-ai propus sa faca baie, dar vrea sa se mai joace cu trenuletele un pic? Daca nu trebuie sa faca baie in secunda aia, spune-i ca esti de acord sa mai astepti, dar dupa ce termina sa se joace merge la baie.

- Da-i preaviz. Poate fi frustrant sa ti se spuna din senin ca mergi acasa. Daca ai fi stiut, te mai dadeai un pic in leagan si te jucai mai putin la tobogan. Spune-i cu 10 minute inainte ca mai stati putin si mergeti acasa (iese din cada, merge la culcare etc), astfel incat veste brusca sa nu provoace suparare.

- Da-i de ales. Daca ii spun dimineata "Danut, hai sa te imbraci", nu o sa am mare succes. Asa ca atunci cand trebuie sa ne imbracam, deschid sertarul cu chilotei si il intreb "Danut, azi vrei sa te imbraci cu chiloteii cu trenulete sau cu cei cu masinute? In 9 din 10 cazuri alege o pereche de chilotei. In al zecelea caz inchide sertarul si ma anunta ca "Nu viau". Oricum, avem mai mult succes decat la indemnul "hai sa te imbraci", unde "nu viau" ma asteapta in 9 din 10 cazuri. Aceasta "strategie" poate fi folosita pentru cele mai multe momente ale zilei. In loc de hai la masa, poate fi "vrei sa mananci ciorbita sau felul doi?", hai la culcare poate deveni "vrei sa citim povestea cu Alba ca Zapada sau pe cea cu Cenusareasa" in loc de hai acasa poti intreba "vrei sa te mai dai in leagan sau in tobogan inainte sa plecam?". Astfel copilul simte ca are si el un cuvant de spus in felul cum se desfasoara ziua si e mai probabil sa coopereze.

- Felicita comportamentul adecvat. Evita sa critici copilul de fata cu alte persoane. Nu cred ca e nevoie sa spun mai mult.

-Orice ai face, nu ceda in mijlocul unei crize. Poate fi extrem de enervant cand unui copil ii casuna ca ii trebuie neaparat telefonul tau mobil. De aceea, tentatia de a-i spune "Ia-l si lasa-ma in pace" in mijlocul unei crize este imensa. Daca insa tocmai refuzul tau a provocat criza, a ceda in mijlocul ei ii transmite copilului mesajul "Deci daca plang suficient de mult, suficient de tare, mami va ceda. E bine de stiut!" Astfel, la plansul de "oricat m-as chinui sa ma imbrac cu chilotii astia, tot timpul bag ambele picioare pe acelasi crac, butonul de la lift e prea sus, dulapurile cele mai interesante, alea cu detergenti si cutite sunt inchise", la plansul de frustrare ca traieste intr-o lume plina de interdictii si reguli impuse de adulti, copilul va adauga si plansul de "hai sa o manipulez pe mami ca sa imi dea ce vreau". Nu cred ca e ceea ce va doriti. Si da, copiii sunt capabili de asa ceva.

- Rabdare. In cele din urma veti depasi "The terrible 2s". O sa aveti poate 10 ani de pace relativa, pana la adolescenta. Si atunci iti va fi dor de conflictele provocate de motive precum faptul ca nu vrea sa manance. Stai sa vina acasa cu primul baiat/fata ca sa vezi ce e aia drama. Te-am incurajat destul? Bun! Ma opresc aici.

5 comentarii:

  1. Foarte dragut limbajul in care este scris articolul. Pe langa faptul ca trateaza o problema serioasa, m-am si distrat putin :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum am vazut comentariul tau. Ma bucur ca ti-a placut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte, foarte frumos scris articolul :)
    Abia astept sa aplic cele scrise de tine ;)
    Iata de ce esti o mama buna rau >:D<

    RăspundețiȘtergere